Despre universul meu

I am so fucked up, nici nu stiu de unde am inceput si unde se termina , daca as sti ar fi misto ...
Nu stiu cum sa iti zic , pentru ca nu stiu exact ce simt , stiu ca e ceva nasol cu mine , ma topesc si ma transform in vata de zahar pe bat ! ca sa nu mai zic ca ... incep sa nu mai simt nimic din ce trebuia sa simt si am mari indoilei in ceea ce priveste multe planuri premature din « agenda mea ».
eu nu ma indragostesc primavara , eu nu intarzii , eu nu insel , eu nu pot sa nu fiu cea mai buna in orice , eu nu mint degeaba .eu nu caut pe nimeni.... nu sunt multe lucruri cu nu in ceea ce ma priveste
* cred ca am stat 5 minute sa ma gadesc la ce nu fac eu .

Eu ma rup de lumea din jur cand am chef, eu am puteri magice , eu zbor in vise , eu pot sa iubesc cum nimeni in lumea asta nu poate , eu ma hranesc cu iubire si traiesc la maxim orice clipa de fericire pentru ca , mi`a zis un prof prin liceu, ca fericirea se masoara cu clipa .... iar eu pentru o clipa ce fericire as da 7...8...90 de lacrimi . imi place sa plang, sa scriu aberatii sa imi complic viata degeaba , sa traiec si sa simt ca traiesc la maxim orice moment, sa mananc inghetata , imi place arta , imi place o perna pe care o am de cand m`am nascut pe care dorm de atunci , imi place sa dorm mult dimineata , imi place sa pregatesc de mancare persoanei pe care o iubesc , imi place sa desenez ce am chef , imi place sa beau vin si sampanie imi place de tine , imi place de mine , imi place sa fiu asa cum sunt si indiferent de lumea in care ma aflu imi plac aceleasi lucuri si am acelasi dorinte.

Incerc sa fug sa plec si sa scap de tot ceea ce e langa mine dar de fapt nu e nimic langa ..e in mine. Cand eram mica aveam un jurnal in care imi scriam tot felul de chestii si ma eliberam de tot si de toate, nu facem nimic decat sa scriu si dupa ce scriam imi era asa de usor sa uit si sa trec peste , doar ca acum , cand citesc ceea ce scriam imi aduc aminte perfect ce simtem auntci si de ce anume simtem ce simtem. Nu mai scriu de multi ani ... nici acum nu scriu , povestesc , iti povestec .
Cand eram mica imi era frica si de mugurii care cadeau din copaci ...ziceam ca sunt rame , viermi ... plangeam.
Cred ca ar fi buna toata treaba asta pentru un monolog stupid intr`o piesa de teatru banala , un fel de telenovela penala din care nimeni nu intelege nimic.
E ciudat cum pana si dragostea se rezuma la arta si tot ce e langa mine ajunge sa fie asociat cu o mica sau o mai mare parte din acest domeniu. Imi zicea proful la un curs ca de fapt in general studentii pe care ii are nu au tupeu in ceea ce fac si din cauza asta nu ajung sa fie artisti ... si ma gandesc ...oare cate fete ar fi avut tupeul sa iti zica tot ce iti zic eu , sa faca tot ce fac eu , sa fie asa cum au chef si sa nu gandeasca prea mult inainte de a face ceva ..sa isi puna sentimentele in mainile tale , daca asta nu e tupeu ... curaj sau zii cum vrei nu stiu ce e ... J sunt eu nebuna ?! cine stie ce e de fapt nebunia ... e o parte din mine. Cate o data imi dau seama ca nici eu nu ma cunosc, ca nu stiu incotro ma duc in unele clipe ,dar ma las purtata de val si de sentimente si vad eu unde ajung. Am un suflet cersetor .tot timpul vrea sa iubeasca , sa simta cu intensitate totul , sa fie el pe locul 1 ... si am o ratiune ...instinctiva daca pot spune asta...
Itit ziceam ca tot ce imi doresc cu adevarat nu pot sa am si ca de multe ori am renuntat...dar pana la urma ... peste ani sau luni sau zile chiar , tot am avut ceea ce am vrut ...fara sa mai lupt. Doar ca nu imi mai doream cu aceeasi intensitate ceea ce aveam. Trecea repede bucuria si iar doream altceva.
Vreau sa stiu ca e cineva langa mine atunci cand am nevoie de cineva.vreau sa imi dau toata dragostea in fiecare zi unei singure persoane pe care sa o fac fericita,vreau sa ma simt iubita si vreau sa fiu alintata si certata atunci cand trebuie. Vreau sa dansez pe camp , sa ma plimb noaptea prin parcuri sa ma ia in brate ,sa ma doreasca ,sa nu mai conteze nimic decat fericirea de a fi cu cineva care te intelege asa cum esti si care iti arata exact ceea ce simte . Timpul e prea scurt ca sa il lasi sa treaca fara sa fii fericit cat mai multe clipe. Si tot ce fac e sa caut ceea ce ma face fericita si sa pastrez cat mai mult sentimentul asta.
Dupa ce termin o relatie ma gandesc ca nu am sa mai fiu cu nimeni niciodata si ca nu mai pot sa iubesc in veci si ca totul e gol in mine. Am senzatia ca nu mai pot sa simt nimic pentru nimic ,dar ... nu a fost sa fie pentru vesnicie sentimentul asta... dar cate o data apare iar si iar.... si ma face sa ma intreb daca dragostea ,sentimentele si fericirea asta conteaza asa de mult incat sa risc iar .... si raspunsul e « da » , pentru ca altfel nu as mai simti ca traiesc , altfel nu as mai avea motiv sa progresez in ceea ce fac, nu as mai avea nici un motiv sa desenez pentru ca nu as mai avea sentimente. Este important sa nu te inseli pe tine insuti.